Vara, cald. Pe malul bălții, Ion și Marin, cam afumați, dau la pește. Un tip pe schiuri, trece cu viteză tras de-o barcă cu motor, stârnind valuri.
– Bă Marine, asta ne sperie toți peștii, fi-iar mă-sa a dracului!
– Sa dea Dumnezeu să te îneci, fir-ai al dracului sa fii… îl blesteama Ion.
Schiorul, încercând să ia o curbă mai strâns, cade în apă și dispare la fund. Ion, dupa vreo doua minute, catre Marin:
– Bă Marine, ce Dumnezeu, hai bă sa-l scoatem pe nepricopsitu‘ ala din apă, poate mai suflă.
Sar în apă amândoi, cauta în adânc, gasesc trupul unui om, îl scot la mal si Ion începe sa-i facă respirație gură la gură. După vreo zece minute, se oprește și se răstește la Marin:
– Ia mai fă-i bă și tu, că eu am obosit, ce dracu‘.
Marin începe să sufle și el în gură ăluia, cu putere. Ion, după vreo zece minute, uitându-se lung:
– Bă Marine, da‘ ala pe care-l blestemarăm noi nu se dădea cu schiurile?
– Ba da, mă! confirma Marin.
– Păi asta de ce are patine, mă?
Foto pixabay.com
