Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul proverb are următoarea definiție: frază scurtă, de obicei ritmică, prin care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală; zicătoare, zicală, maximă populară, vorbă bătrânească.

Termeni similari proverbului:

Zicătoare – frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită; zicătură, zicală, proverb.

Zicală – expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept

Maximă – enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită

Proverbe din înțelepciunea populară românească:

A fi mare, nu-i mirare A fi om, e lucru mare

A admira un om mare e cel mai puternic îndemn de a-l imita.

A ajuns de râsul curcilor. (s-a făcut de rușine)

A ajuns oul mai deștept ca găina.

A căra apă cu ciurul (sită). (a face o muncă zadarnică)

A da cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă.

A fi busuioc de pus la icoane.

A împăca și capra și varza.

A ieși cu tălpile înainte. A întinerit ca vulturul. A îngheța cenușa sub foc.

Ai carte ai parte, n-ai carte n-ai parte.

Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.

Iubește-ți prietenul cu toate defectele sale.

Încetul cu încetul, departe ajung

Zicători din înțelepciunea populară românească:

A bate câmpii.

A cădea din lac în puț.

A da cinstea pe rușine.

A da ortul popii.

A fi mână spartă.

Brânză bună în burduf de câine.

Ce-i în mână nu-i minciună.

Din stejar, stejar răsare.

Face haz de necaz.

Îi bate vântul prin traistă.

L-a luat gura pe dinainte.

Minciuna are picioarele scurte.

Omul inimos, ca un soare luminos.

Până nu bați laptele, nu se face unt.

Râde ciob de oală spartă.

S-a făcut oale și ulcele.

Tot răul spre bine.

Articolul Proverbe și zicători din înțelepciunea populară românească apare prima dată în Razi cu lacrimi.

Ai, n-ai, dai!
A ajunge la sapă de lemn
A da de belea
A lua plasă, a lua țeapă
A lua la bani mărunţi
A strânge bani la ciorap
A face bani din piatră seacă
A face safteaua cuiva
A fi mână spartă
A umbla după potcoave de cai morți
A umblat cât a umblat, dar acum i s-a-nfundat
Bani de buzunar
Banii nu cresc în copaci
Bate fierul cât e cald
Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car
Buturuga mică răstoarnă carul mare
Ce iau pe mere, dau pe pere
Cum îți așternă, așa dormi
Dai un ban dar stai în față
De dai, n-ai
E stup de bani
Frate, frate, dar brânza e pe bani
Interesul poartă fesul
La omul sărac nici boii nu trag
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul
Nu pune toate ouăle într-un singur coș
Nu te ieftini la mălai și te scumpi la tărâțe
Strânge bani albi pentru zile negre
Nu te prinde-n horă, dacă n-o ştii
Nu tot ce zboară se mănâncă
Nu vine moara la sac, ci sacul la moară
Orice cal ajunge gloabă
Plouă-n mai, mâncăm mălai
Plouă-n mai, mâncăm mălai
Popa nu predică de două ori pentru o babă surdă
Când s-o înţărca Joiana

Articolul Proverbe, zicători, aforisme și vorbe de duh românești despre bani apare prima dată în Razi cu lacrimi.