Proverbe din înțelepciunea populară

Decât să fii bogat şi să n-ai ce mânca, mai bine sărac şi să ai bani mulţi.
A aduce la sapă de lemn.
A ajunge cuţitul la os.
A alerga după ciolan.
A arde gazul degeaba.
A băga mâna în foc pentru cineva.
A bate apa-n piuă.
A călca pe cineva pe bătătură.
A da bir cu fugiţii.
Cine are bani, bea şi mănâncă. Cine nu, stă şi se uită.
De la cel ce n-are, nici Dumnezeu nu cere.
Omul fară de bani e ca pasărea fără aripi. Când dă să zboare, cade jos şi moare.
Banul deschide uşile fără chei.
Pentru bani îşi vinde sufletul.
A despica firul în patru.
A duce cu preşul.
A face pe cineva cu ou şi cu oţet.
A fi răcit cobză.
A fi tras pe sfoară.
A împăcat capra cu varza.
A îngrăşa porcul în ajun de Crăciun.
A-l prinde pe Dumnezeu de picior.
A nu-şi cunoaşte lungul nasului.
A prinde cu mâţa-n sac.
A avea suflet de câine.
Bagi pe dracu’n casă cu dracu şi nu-l poţi scoate cu suta de arhierei.
Banii fac bani şi păduchii tot păduchi.
Banul e ochiul dracului.
Bătaia e ruptă din rai.
Brânză bună în burduf de câine
Capra bese şi oaia trage ruşinea.
Capul plecat, sabia nu-l taie.
Când mi-oi vedea ceafa.
Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.
Ce are-n guşă – şi-n căpuşă.
Ce are sula cu prefectura?
Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Colac peste pupăză.
Corb la corb nu scoate ochii.
Cuiva îi lipseşte o doagă. (Nu e întreg la minte)
Dă cuiva un deget şi-ţi ia toată mâna.
E ruptă din stele.
Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Fuge ca dracul de tămâie.
Îi sare ţandăra.
În ţara orbilor, chiorul este împărat.
Meseria este brǎţarǎ de aur.
Minte de îngheaţă apele.
Nu mor caii, când vor câinii.
Ochii văd, inima cere.
Râde ciob de oală spartă.
Rău cu rău, dar mai rău e fără rău.
Să împaci capra cu varza.
Sărac cu duhul.
Sărac – lipit pământului.
Te-ai dus bou şi te-ai întors vacă.
Vrabia mălai visează.
Vrea să facă din rahat bici.
Zece înţelepţi nu pot să descurce ceea ce un nebun a încurcat.
Zgârcit de-şi mănâncă de sub unghie.

Articolul Proverbe din înțelepciunea populară care au sens doar în limba română: A fi răcit cobză apare prima dată în Razi cu lacrimi.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul proverb are următoarea definiție: frază scurtă, de obicei ritmică, prin care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală; zicătoare, zicală, maximă populară, vorbă bătrânească.

Termeni similari proverbului:

Zicătoare – frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită; zicătură, zicală, proverb.

Zicală – expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept

Maximă – enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită

Proverbe din înțelepciunea populară românească:

A fi mare, nu-i mirare A fi om, e lucru mare

A admira un om mare e cel mai puternic îndemn de a-l imita.

A ajuns de râsul curcilor. (s-a făcut de rușine)

A ajuns oul mai deștept ca găina.

A căra apă cu ciurul (sită). (a face o muncă zadarnică)

A da cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă.

A fi busuioc de pus la icoane.

A împăca și capra și varza.

A ieși cu tălpile înainte. A întinerit ca vulturul. A îngheța cenușa sub foc.

Ai carte ai parte, n-ai carte n-ai parte.

Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.

Iubește-ți prietenul cu toate defectele sale.

Încetul cu încetul, departe ajung

Zicători din înțelepciunea populară românească:

A bate câmpii.

A cădea din lac în puț.

A da cinstea pe rușine.

A da ortul popii.

A fi mână spartă.

Brânză bună în burduf de câine.

Ce-i în mână nu-i minciună.

Din stejar, stejar răsare.

Face haz de necaz.

Îi bate vântul prin traistă.

L-a luat gura pe dinainte.

Minciuna are picioarele scurte.

Omul inimos, ca un soare luminos.

Până nu bați laptele, nu se face unt.

Râde ciob de oală spartă.

S-a făcut oale și ulcele.

Tot răul spre bine.

Articolul Proverbe și zicători din înțelepciunea populară românească apare prima dată în Razi cu lacrimi.