Pe vremea comunismului într-un tren circulă doi bărbaţi şi, de plictiseală, încep să spună bancuri porcoase cu Ceauşescu. La un moment dat unul zice:
– Auzi, mă, dar ţie nu-ţi-e frică de securitate? Ăştia sunt omniprezenţi, ar putea să ne asculte chiar acum, serios vorbesc, poate e un microfon în scrumieră sau ceva…
– Ei, pe naiba, nu ne ascultă nimeni, hai să mai glumim.
Câteva minute cei doi mai spun bancuri după care unul se scuză si merge la baie. În drumul său trece şi prin vagonul restaurant din tren şi îi spune chelnerului:
– Peste exact cinci minute te rog să îmi aduci două cafele şi două citronade.
– Desigur.
Domnul se întoarce în compartiment şi continuă discuţia:
– Pe bune, acum nu ar trebui să mai facem bancuri, eu cred că ne ascultă cineva!
– Cine să ne asculte, ai înnebunit! Lasă prostiile, nu e nimic în scrumieră.
– Te-am prins, eu sunt de la securitate. Dacă nu mă crezi uite facem o probă.
Se apleacă spre scrumieră şi zice:
– Aduceţi vă rog două cafele şi două citronade.
Nu trec nici două minute şi chelnerul le aduce comanda. Celălalt albeşte şi începe să tremure de frică. La care primul zice:
– Am glumit mă, nu te speria, ţi-am făcut o farsă, am aranjat-o cu chelnerul…
Cei doi continuă să glumească şi să spună bancuri. La staţia la care coboară poliţia îl arestează pe al doilea bărbat.
Poliţistul zice:
– Eşti arestat pentru că ai spus bancuri deocheate despre Ceauşescu!
– Dar pe mine de ce nu mă arestaţi, că şi eu am spus bancuri?
La care poliţistul:
-Nu mă, pe tine nu te arestăm că ne-a plăcut faza cu scrumieră…
