Într-o multinaţională toţi munceau în draci.
Programul de lucru, deşi era de 8 ore, se prelungea cu mult peste, dar, nimeni nu crâcnea.Cu toţii munceau, supreavegheaţi de şef, un tip extrem de dur.
Într-o zi, însă, unul dintre angajaţi, imediat ce se face ora 17, se ridică de la birou şi se duce , aţă, la şef:
– Şefu’, ştiţi, e ora 17, eu am treabă acasă, aşa că o să plec! Nevasta mă aşteaptă să cumpărăm mobilă pentru dormitorul nostru, nu pot să mai stau!
Blocat, şeful acceptă, iar angajatul respectiv pleacă din birou, în privirile mirate ale colegilor.
A doua zi, tot la ora 17, acelaşi angajat, se duce, iarăşi, la şef:
– Şefu’, la 17,30 tre’ să-l iau pe ăla micu’ de la antrenament. Deci, am plecat ! Şi, dus a fost, fără să-i pese de colegii care au rămas la muncă.
A treia zi, povestea se repetă. Sub un pretext oarecare angajatul respectiv pleacă imediat ce se face ora 17.
Nedumerit, şeful îi întreabă pe ceilalţi:
-Bine, ăsta pleacă în fiecare zi, fix la ora 17, în timp ce voi munciţi mai departe. De ce nu faceţi scandal, de ce-l lăsaţi să plece ?!
– Ei, lăsaţi-l şefu’ să plece, ştiţi, el e în concediu de odihnă !