La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o „Lege Divină” fiecărei nații câte două virtuți. Astfel că i-a făcut:

– pe elvețieni- ordonați și respectuoși față de legi

-pe nemți – disciplinați și raționali

-pe englezi – perseverenți și studioși

-pe japonezi – muncitori și răbdători

-pe unguri – hotărâți și buni meseriași

-pe francezi – culți și rafinați

-pe spanioli – veseli, ospitalieri etc

Când a ajuns la români, i-a spus îngerului consilier care și nota:

-românii vir fi inteligenți, cinstiți și buni politicieni.

După ce a publicat-o în „Monitorul Celeast”, îngerul a remarcat:

-Doame, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuți, iar românilor trei. Oare, în acest fel, nu cumva ei vor depăși și exploata pe toți ceilalți?

-Aoleu, așa e. Atunci să revenim cu o „Ordonanță”.

”Pentru că virtuțile dumnezeiești, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea și folosi mai mult de două virtuți în același timp.”

Și astfel se explică de ce românii:

-care sunt inteligenți și cinstiți, în niciun caz nu fac politică.
-cei care sunt cinstiți și fac politică, în mod sigur nu sunt inteligenți.
-cei care fac politică și sunt inteligenți, categoric nu sunt cinstișți.