Merge Serghei la Louvre şi vede pictura cu Mona Lisa. Cheamă ghidul şi-l întreabă cât costă.
Ghidul îi răspunde:
– Păi ştiti, ăsta-i muzeu, pictura nu e de vânzare.
– Hai, mă lasă-ma cu prostiile, în lumea asta totul e de vânzare, zice Serghei.
Atunci ghidul se gândeşte să zică o suma cât mai mare, crezând că n-o să poată plati:
– 400 milioane de euro.
Scoate Serghei cecul şi-i scrie 400 de milioane.
– Acuma dă-o jos, îi zice ghidului.
– Dar nu pot, suntem într-un muzeu…
– Hai mă că ţi-am plătit-o,ce ai? Dă-o jos.
Ăsta cu mâinile tremurânde dă jos pictura.
– Taie-i rama, zice Serghei.
– Dar, domnule…
– Mă, ţi-am dat banii pe ea sau nu?
Ghidul cu mâinile tremurânde, transpirat tot, scoate pictura din ramă.
– Bine, acuma ia markerul şi scrie aşa: “Te iubesc, Yura!”
– Dar, domnule, asta e o pictură celebră, nu pot să fac asta.
– Mă, am cumpărat-o, e a mea. Scrie acolo ce îţi spun.
Ghidul ia markerul şi transpirat tot, scrie mesajul. La care Serghei scoate mobilul şi zice:
– Alo, Saşa? Vezi că eu am luat felicitarea, de cadou te ocupi tu.