O femeie vine la preot şi se plânge că soţul o înşeală. Preotul îi spune:
– Nu cred una ca asta, el aşa om cumsecade…
– Da, părinte. Păi, uite, am şi dovada. Şi scoate o pereche de chiloţi femeieşti.
– Bine, am să-l chem şi am să discut cu el, iar chiloţii i-a luat în semn de dovadă şi i-a pus în buzunar.
Ajunge el acasă, copilul cere nişte mărunţiş pentru îngheţată, iar deoarece mama nu avea mărunt, preotul îi spune:
– Maria, ia din haina mea, că pare-se că avem ceva mărunt.
Se duce Maria, bagă mâna în buzuarul hainei şi când acolo, găseşte chiloţii. Îi ia, se apropie de soţ şi-l sărută, el nedumerit de cele întâmplate şi mai ales de reacţie ei, a amuţi, gândidu-se cum să-i explice neînţelegerea, iar ea:
– Nu ştiam, dragule, că mă iubeşti aşa tare, încât şi chiloţii mei îi porţi cu tine.
