Stăteam alături de nevastă-mea la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi ma tot uitam la o tipă bine, dar complet turtă, ce-şi legăna nostalgic între două degete paharul, singură la o masă de alături.

Nevastă-mea m-a întrebat:

– “O cunoşti?”

– “Sigur”, am oftat, “e prima mea prietenă din liceu. Am înţeles că s-a apucat de băut imediat după ce ne-am despărţit şi de-atunci n-a mai fost trează.”

– “Dumnezeule!” a spus nevastă-mea. “Cine s-ar fi gândit că o persoana poate sărbători atâta timp?!”