O femeie foarte frumoasă are un accident destul de grav: maşina ei se ciocneşte cu a unui bărbat. Maşinile lor nu mai sunt decât nişte epave. Se târăsc deci, afară din grămezile de fiare respective şi femeia intră în vorbă:
– Dumneavoastră sunteţi bărbat, iar eu o femeie. Uitaţi-vă puţin la maşinile noastre. N-a rămas nimic din ele şi totuşi noi nu avem nici o zgârietură. E un semn că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim în felul ăsta şi să devenim prieteni.
– Sunt de acord cu dumneavoastră, răspunde bărbatul flatat. Trebuie să fie un semn.
După un moment de tăcere, femeia continuă:
– Ia uitaţi, încă un semn. Toată maşina mea e făcută praf, dar sticla de vin din interior este intactă. Dumnezeu a vrut cu siguranţă să bem în cinstea acestei şanse unice de-a fi rămas în viaţă şi de a ne fi întâlnit.

Ia sticla şi o intinde omului. Bărbatul o deschide suspicios şi, până la urmă, bea jumătate din ea şi o întinde femeii înapoi. Ea o ia, îi pune dopul la loc şi o dă din nou bărbatului.
– Dumneavoastră nu vreţi? întreabă acesta mirat.
– Nu. Eu… cred că o să aştept Poliţia.