Patru prieteni jucau poker. Pe masa țigari, telefoane mobile, scrumiere pline, etc.
La un moment dat sună un telefon. Unul dintre ei răspunde:
– Da… bine dragă, cu niște prieteni…ce spui?… o blană?… 2000 de dolari?… dar nu-i cam mult?…a! E naturală… bine cumpar-o.
Închide telefonul, mai joacă ce mai joacă, sună din nou. Răspunde.
– Da…nu ți-am zis? Cu niște prieteni… ți-ai găsit masina? Cât costă? … 20000 de dolari?!? Da’ nu-i cam mult?… a e nouă… scaune de piele… full-options… bine, cumpar-o.
Închide telefonul și se apucă din nou de jucat. Peste câteva zeci de minute sună din nou. Răspunde.
– Da… ți-am mai zis, cu niște prieteni… a venit omul cu casa?!? Ce casă? Ce om?
A… agentul…. cât costă?… 500.000 de dolari?!?! Dar nu-i cam mult?… a are 20 de camere… 8 băi… doar ne mutăm… bine, bine, cumpăr-o. Pa.
Închide telefonul după care il aruncă pe masă și zice:
– Al cui dracu’ e telefonul ăsta, că a început să mă enerveze?!
