Trei păstori de vite din Adab sunt cuprinși de sete.

Unul avea un taur, celălalt o vacă, iar cel de-al treilea avea în grijă căruța cu grâne.

Proprietarul taurului refuză să meargă după apă fiindcă se teme că animalul său va fi mâncat de lei.

Proprietarul vacii refuză deoarece crede că vaca lui s-ar putea pierde în deșert.

Cel care are în grijă căruța refuză de teamă să nu-i fie furate grânele.

Până la urmă, pleacă toți trei după apă.

În absența lor, taurul se împerechează cu vaca, iar aceasta fată un vițel care mănâncă grânele din căruță.