Un poet se plimba printr-un parc imens, afundat în gândurile sale, când, deodata, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fata extraordinar de frumoasa.

Deodata, inspirat de minunata apariție decide să-i scrie o poezie acolo, pe loc. Se caută, dar nu găsește nimic pe care să scrie poezia.

Atunci, timid, o întreabă pe preafrumoasa domnița:
– Nu vă suparăți, aveți din întâmplare niște hârtie?
– îmi pare rău, nu am, și eu m-am șters cu frunze de brusture!