Un colectionar de artă vede la ușa unui mic anticariat o pisică mică și amărâtă, vai mama ei, care  bea lapte dintr-o farfurioară.
Dintr-o privire își dă seama că farfurioara e veche si foarte valoroasă. Se gândește cum să facă să pună mâna pe ea. Intră în  magazin și se adrezează vânzătorului:
–  Bună ziua, am văzut o pisicuță la ușa magazinului dumneavoastră. Îmi place mult. Vă dau doi dolari pe ea.
–  Domnule, nu se poate. E pisicuța magazinului, și ne place și nouă foarte mult. Fără douăzeci de dolari nu o dăm.
Colecționarul îi dă vânzătorului banii, ia pisicuța în brațe și zice:
–  La prețul ăsta ați putea măcar să-mi dati și farfurioara pisicii. S-a obișnuit cu ea si nu mai pierd nici eu timpul să cumpăr alta.
– Farfurioara nu o vând că știm și noi ce-i cu ea. De când am pus-o cu lapte săptămâna trecută la ușa magazinului asta e a zecea pisică vagaboandă pe care o vând.

–

Bulă: – Nevastă, de ce întotdeauna aflu ultimul ce se întâmplă în această casă?
– Liniște, că trezești copilul!
– Ce copil?!

–

– O să mori în mizerie, sărac și prost…
– Nu am înțeles, ce ați spus?
– Am spus: Creditul dvs. a fost aprobat!

Foto Envato