Lui Bulă i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească și, fiindcă altă mănăstire nu era pe acolo, s-a dus la Mănăstirea Tăcerii. Când a ajuns, starețul i-a zis:

-Poți rămâne cât vrei aici la mănăstire, cu o singură condiție: nu vorbești nimic, decât dacă te întreb eu.

Trece un an și starețul îi zice:

-Acum poți să spui două cuvinte.

-Patul tare!

-A, bine, voi pune să ți-l schimbe.

După încă un an:

-A mai trecut un an, acum poți să mai zici două cuvinte.

-Mâncarea rece.

-A, bine, o să se rezolve.

Mai trece un an:

Ai, din nou, dreptul la două cuvinte.

Eu renunț.

-Ăsta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când ești aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!

–

Când este felicitat cineva pentru greşeala lui?
Când se căsătoreşte.