Erau Adam şi Eva în Paradis, în costumele lor tradiţionale.
Adam zice:
– Evo, ia dă să văd, ce ai tu sub frunză?
– Adame, nu, nu se poate…
Adam, trosc, îi frige o bâtă peste cap.
Eva leşină, Adam se uită sub frunză şi se miră:
– Bă, unde dai, şi unde crapă!
După vreo trei ore, se scoală Eva şi-şi aminteşte ce-a păţit.
Ca să se răzbune, şi îi dă la rândul ei o bâtă în cap lui Adam.
Acesta leşină.
Eva se uită sub frunză şi zice:
– Ia te uită, unde iese cucuiul!

–

Cică Dumnezeu îl cheamă la raport pe un îngeraş:
– Măi, îngeraşule, du-te şi tu şi curăţă, te rog, norişorul ăla negru de acolo.
– Vai, cum să mă duc eu, cu mânuţele mele albe şi pufoase, să mă murdăresc?!
– Hai, măi îngeraşule, gândeşte-te câţi oameni sunt necăjiţi sub norişorul ăla, că e negru şi acoperă soarele.
– Dar cum să mă duc eu, cu aripioarele mele albe şi cu picioruşele mele ca laptele!
– Hai, măi îngeraşule, du-te, că şi eu când eram mic ca tine, şi eu curăţam norişori şi îi făceam pe oameni fericiţi. Hai, du-te!
– Dacă tot ştii cum se face, du-te Tu!