1.Ştefan cel Mare, după o bătălie crâncenă, reuşeşte să scape cu viaţă, împreună cu un mic grup de oşteni. Pe urmele lor oastea otomană, câtă frunză şi iarbă. În depărtare se vede o pădure. Ştefan:
– În pădure!
Când ajung în pădure, Ştefan comandă:
– Toată lumea sus în copaci!
Peste o vreme, oştenii în copaci, agăţaţi de crăci, încep să se neliniştească:
– Să mai stăm aşa, Măria Ta?!
– Mai staţi mă, că abia acum intră turcii în pădure!
Peste un timp, iară:
– Să mai stăm, Măria Ta?
– Mai staţi, mai staţi că acuma trec pe sub noi!
– Da’, Măria Ta,… dar măcar caii putem să-i lăsăm jos?!

2. Mihăiță este întrebat la şcoală.
– Care domnitor a domnit cel mai puţin?
Răspunsul lui Mihăiță:
– Ştefan cel Mare.
– Păi cum mă, pinguin atomic?
– Foarte simplu: de la 14:57 până la 15:04.

3. La şcoală:
– Cine a fost Mihai Viteazul?
– Amza Pellea, doamnă!, răspunde elevul.

4. În faţa marelui istoric Nicolae Iorga vine un student şi-i spune:
– Domnul profesor, visez să devin că dumneavoastră.
Istoricul îi răspunde:
– Tinere, atunci, dormi mai puţin!

5. – Știți de ce ținea Mihai Viteazul sabia în mâna stângă ?
– De mâner…

6. V-am mai spus-o şi v-o repet! Când Alexandru cel Mare avea vârsta voastră, cucerise deja jumătate de lume!
– Da, domnule profesor, dar tot dumneavoastră ne-aţi spus că l-ați avut dascăl pe Aristotel!