Itzic vroia neapărat să îl întâlnească pe Papa. Și îi tot scrie el, și îi scrie, și îi tot scrie, și Papa nimic. Tot așa vreo 30 de ani până când Papa face o vizita în Israel. Toate bune și frumoase, se întâlnește Papa cu primul-ministru, vorbesc ce vorbesc, iar la un moment dat primul ministru îi spune:
– Excelența Voastră, înainte de a pleca, aș avea o rugăminte!
– Te ascult, spune Papa.
– Știți, avem aici în Israel pe unul Itzic, de 30 de ani vă tot scrie în fiecare zi. În spiritul cresitinatatii, daca tot sunteți aici, n-ați vrea să-l primiti, macar 5 minute?
-Bine, bine, zice Papa, să vina la mine!
Vine Itzic, sărută mana Papei și-i zice:
-Știți, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problema și v-aș ruga daca se poate să mă ajutați.
-Spune, Itzic!
-Știți, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare buna, băutură buna, ieftin, țoață lumea vine să mănânce la mine.
-Bravo Itzic, ești un spirit întreprinzător! zice Papa.
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o.
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui
-Bine Itzic, înțeleg, a fost o afacere în familie, ați muncit din greu, foarte bine.
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui
-Itzic, am înțeles, comerțul este o trăsătură a familiei, foarte frumos.
-Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui.
-Itzic, mă exasperezi, nu înțeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, ați înțeles până la urma. E vorba despre Cina Cea de Taina… a rămas neplatita.

Foto pixabay.com