Pe centura Bucureştiului, un tip merge la prima tipă pe care o vede şi-o întreabă de tarif.

– 50 de euro, răspunde tipa.

– Dacă-ţi dau 100, o facem cum vreau eu?

Tipa stă şi se gândeşte: „Mai ştii ce pervers e, mai bine nu!“.

Merge tipul la alta, întreabă de tarif şi i se răspunde că-i 75 euro. Îi propune dublu, dar s-o facă cum vrea el şi aceasta refuză.

Când ajunge la ultima tipă, ca să-l descurajeze îi cere 1000 de euro.

– Dacă-ţi dau 2000, o faci cum vreau eu?

Stă ea şi se gândeşte, îşi dă seama că pentru 2000 de euro merită să încerce şi acceptă.

Merg în cameră, iar după o oră coboară. El pleacă foarte fericit, ea botoasă.

Toate tipele, curioase în jurul ei.

– Ei, tu, cum a vrut?….

– Ei, cum… Pe datorie!

Din jurnalul de călătorie al unui turist american:

VENEŢIA:

Am sosit în oraş după o ploaie torenţială, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântă nişte cantonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor.

LONDRA:

La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat.

MADRID:

Oraşul este frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi statui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.

PARIS:

După câte îmi aduc aminte de la şcoală, Parisul este capital Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de Japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru, care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tamp.

PRAGA:

La Praga am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat…

BUCUREŞTI:

Ghidul pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi reprezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeală. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face să cred că nu sunt în Bucureşti, ci în Frankfurt, pe Main.

În Pantelimon, Bucureşti, pentru a nu i se sparge amărâta sa de Dacie pentru un casetofon, un cetăţean şi-a pus în geam un afiş pe care scria: „Nu am casetofon!‟. Lăsând maşina în parcare, a doua zi el s-a dus să verifice dacă i s-a furat casetofonul. Ajungând în locul unde îşi parcase maşina, el a găsit, în locul autoturismului, un carton pe care scria: „Las’ că-i punem noi!‟.

De ce umblă oltenii desculţi prin Bucureşti?

Răspuns: să prindă rădăcini în Capitală!

Un ardelean care face o vizită în Bucureşti nu găseşte loc la un hotel. Disperat apelează la o casă particulară unde raspunde o babă.

– Maică, eu te cazez în casa mea, dar este modestă.Uite, în camera asta dorm eu, iar în cealaltă viţica mea.Te rog să alegi tu.

Ardeleanul, după un scurt moment în care stă pe gânduri, alege cu baba în cameră. Dimineaţă plăteşte şi vrea să plece. Baba

doreşte să i se servească un ceai şi zice:

-Viţică, adu, mama, ceainicul!Intră în cameră o tipă superbă. Ea se recomandă.

-Viţica. La care ardeleanul îi sărută mâna şi zice:

-Boul de Ionescu.