O grămadă de pescari, cu scule de mii de dolari, momeală de sute de parai etc.
Apare un ţigan cu un băţ de 1.5 metri, o sfoară şi un ac.
Pune o boabă de mămăligă în ac şi aruncă.
Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile.
Se uită la ei, şi-i aruncă înapoi.
Restul pescarilor, înnebuniţi.
– Mai ţigane, dar de când te-ai apucat de pescuit sportiv?
– Adică cum sportiv, manca-ţi-aş?
– Păi prinzi, îl arunci, prinzi, îl arunci…
– A, nu pescuiesc sportiv, îi arunc pentru că n-am tigaie aşa mare acasă.

–––-

Pe stradă, Vasile îi zice unui prieten:
– Până la urmă ai fost la pescuit în balta aia?
– Am fost, Vasile.
– Nu prea ești încântat. Nu a tras la mămăligă și porumb?
– Ba da. Chiar am tras un pui de somn dar în brațele soției.

–––-

– Gheorghe-al meu, zice o vecină, a plecat cu noaptea-n cap la pescuit şi diseară îl aştept să-mi vină cu un kil, două de peşte.
– Şi al meu a plecat la pescuit, dar n-am nicio speranţă să-mi vină cu ceva.
– De ce? Şi-a uitat momeala?
– Nu, momeala şi-a luat-o! Şi-a uitat banii…