Intr-o zi calda, in padure, coana vulpe se hotaraste ca a venit timpul sa vineze ceva. Merge ea ce merge, si, deodata, aude din dreapta, de dupa un copac, un strigat puternic:
-Cucuriguuuu!!
Roscata nu sta prea mult pe ginduri si se repede in directia cocosului. Se aud zgomote, icnete, fluieraturi, cintece populare, tiuituri, un pocnet puternic si… vulpea iese de dupa copac jumulita, fara par, cu fundul rosu si aproape lesinata.
Dupa citeva secunde, de dupa copacul cu pricina apare un urs in doua picioare, incheindu-se la slit si zice:
-Ah, sa-mi….., ce bine-i sa stii limbi straine!

–

Ursul si iepurele s-au pornit la femei.
Ajungand la vulpe, ursul intra la aceasta iar iepurele a ramas afara. In padure era un ger cumplit.
Iepurele sarea de pe un picior pe altul, isi freca urechile, sufla sa-si incalzeasca labutele.
Peste un timp nu mai rabda, se uita la ceas si isi zice:
– Ok! Mai curvesc 5 minute si plec acasa.

Leul vroia sa manance o friptura asa ca face o adunare in padure si anunta toate animalele ca se tine un concurs de bancuri:
– Ala care zice un banc si e unu singur care nu rade o sa fie friptura.
Vine iepurasul, zice un banc si toata padurea era pe jos de ras, numai girafa statea serioasa.
Vazand asta leul il mananca pe iepuras…
Vine si vulpea zice un banc, nimeni nu rade in afara de girafa care era pe jos de ras…
– De ce razi girafo? o intreaba leul.
– De bancul iepurasului…