Un urs bătrân îi zice colegului mai tânăr:
– Bă, ascultă la mine! Când vrei să mănânci oameni, nu te duci pur și simplu la cort, iei omul și îl mănânci! Nu se face așa…
– Dar cum să fac, șefu?
– Măi puștane, ascultă la mine. Întâi și întâi, te ivești pe după copac, apoi te ascunzi, te ivești din nou… Ei o să fugă, tu după ei, îi alergi un pic prin poiană…
– De ce, șefu? Sunt mai gustoși așa?
– Cum ar veni! Așa o să îi mănânci fără rahat în ei!