Un ardelean, Ion, care voia să plece în Germania îl întreabă pe un vecin de-al lui ce să facă, deoarece nu știe limba germană.
– Nu-i bai. Limba germană-i ca la noi, doar că tre’ să vorbești mai rar.
Zis și făcut.
Ajunge Ion la Hamburg, intră într-un bar și spune:
– Bu-nă zi-ua!
– Bu-nă – răspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ți-mi și mi-e o be-re.
– Pof-tim be-rea.
După primele înghițituri, Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de eș-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– Na… păi atunci de ce vorbim nemțește?