*** Cum latră câinii în Ardeal?
R: No, hau…

***  Gheorghe pleacă la cosit. Spre seară este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine:
– Ce-i, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
– De foame.
– De foame? Da’ lelea Marie nu ţi-o pus de mâncare?
– Bă mi-o pus piţa şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.

*** Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
– Biletele la control, vă rog!
– Mă, Gheorghe, noi avem belet?
– No.
– N-avem belet, domn controlor.
– Bani de amendă aveţi?
– Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
– No.
– N-avem bani, domn controlor.
– Vă bateţi joc de mine? Bilet nu aveţi, baru nu aveţi. Atunci, ce dracu’ aveţi?
– Ce-avem, mă Gheorghe?
– Avem abonament.

*** No, amu cică stătea badea Gheorghe şi badea Vasile la soare, după o zi de muncă. Şi badea Gheorghe citea la gazeta. Citeşte el ce citeşte, când vede acolo cuvântul „torpilă”.
Stă şi se gândeşte el cam ce-o fi aia şi, după vreo juma’ de oră de scărpinat în cap, întreabă:
– Bă Vasile, ce e bă aia „torpilă”?
– Bă, torpila e aia de trage bampoarele unu în altu.
După alte lungi momente de cugetare (şi scărpinat în cap), Gheorghe întreabă:
– Păi bă, când iese torpila din bamporu, nu intră bă apa? Nu se duce la fund?
Urmează alte momente de suspans, după care Vasile:
– Nu, că e vorba de prinţipiul hidrodinamic!
– Principiul hidrodinamic?! Da ce e bă ăsta?
– No, stai să-ţi explic:
Oi fost la Murăş?
– Am fost.
– Şi o fost Murăşul rece?
– O fost.
– Şi ţi-o venit să te beşi?
– Mi-o venit!
– Şi ţi-o intrat Murăşu-n cur?
– Nu mă!
– No păi vezi, ăsta-i principiul hidrodinamic.

*** O femeie stă la ocazie în Apahida. Opreşte o maşină. Femeia:
– Bade, sui pe mine pân’ la Cluj?
Şoferul:
– Sui, sui, dar cine mai mână motorul?

*** Într-un compartiment de tren, un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de palincă, slănină, piţa, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, trăgând din când în când şi din palincă… Olteanului i se face de o duşcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ardelean:

– Mă cheamă Radu!
– Apăi, no, dacă te cheamă, du-te…