Ion, un ardelean care voia să plece în Germania, îl întreabă pe un vecin de-ai lui ce să facă deoarece nu știa limba germană. Iar vecinul îi spune:

-Nu-i bai, limba germană e ca la noi. Doar că trebuie să vorbești mai rar.

Zis și făcut! Ajunge Ion la Hamburg, intră într-un bar și spune:

-Bu… nă… zi… ua!

-Bu… nă, răspunde barmanul la fel de rar.

-Da… ți… mi… și… mie… o… bere!

-Pof… tim… be… rea…!

După primele înghițituri, Ion îl întreabă pe barman:

-Eu… sunt… din Tur… da. Tu… de… unde… ești?

-Tot… din… Tur… da.

-Na… păi, atunci de ce vorbim nemțește?!”