Un ardelean vine la bar:
– Două sute de votcă, în două pahare.
Barmanul întreabă:
– De ce în două pahare, că ești singur.
– Am un prieten plecat în Irak și mi-a spus să beau și pentru el.
A doua zi la fel, a treia zi la fel și tot așa până într-o zi când vine și cere o sută de votcă într-un pahar.
– Da ce, Doamne ferește, ți-a murit prietenul?
– Nu, m-am lăsat eu de băut.