Un ardelean pleacă pentru prima dată din sătucul lui la oraş, să-şi facă niste analize, şi pe drumul de la gară la spital vede o poartă mare pe care scria „Grădină zoologică”.
Curios din fire, intră și iese după câteva ore bune, absolut încântat. Îşi rezolvă treburile şi se-ntoarce în sat.
– Ei, Ioane, cum o fo’ la spital?, îl întrebară consătenii lui la întoarcere.
– La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeţi voi grădina zoologică …
– No’, ce-i aia?
– E un loc aşa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite …
– Ce animale?
– Păi, de-un exemplu, zebra.
– Cum îi zebra?
– Cum să vă spui io … ? Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile, ăla ce paşte pe şanţ?
– Da!
– Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lui Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră.
– Nu se poate …
– Zebra ca zebra, da’ să vedeţi voi girafa …
– Cum îi girafa?
– Girafa îi … Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile?
– Cum să nu?
– Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu Vasile, da’ are nişte picioare de doi metri şi un grumaz de tri.
– Nu se poate …
– Ba se poate! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu … .
– Cum îi hipopotamu’?
– Apăi, cum să vă spui io … Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile?
– Ştim, știm!
– Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el.
