Doi buni prieteni avocati, pasionati de schi si de munte, sunt surprinsi de o mare furtuna de zapada, urmata de o avalansa.
Cu chiu cu vai se târasc prin zapada si când pierdusera orice speranta ajung în fata unui mic conac cocotat în vârful muntelui.
Fericiti bat la poarta. Apare stapâna conacului în persoana unei blonde superbe.
– Ce vreti?
– Gazduire peste noapte… raspund ei.
– Ştiti nu se poate…. sotul meu, a murit abia de doua saptamâni si nu se poate ca eu, emeie singura, sa primesc în toiul noptii doi barbati …
– Dar doamna, ne condamnati la moarte, zic ei… Suntem la 50 km de cea mai apropiata asezare, afara este si furtuna… Va rugam….
– Ok.. zice blonda … Dar, dormiti în garaj…
– Va multumim. Ne-ati salvat viata. Mâine la prima ora plecam fara sa va mai deranjam.

Zis si facut… Cei doi se culca în garaj. În timpul noptii unul din ei se ridica si zice ca trebuie sa mearga sa se usureze. A doua zi cei doi prieteni pleaca de dimineata fara sa mai deranjeze pe stapâna casei. La noua luni dupa incident la biroul de avocatura al celor doi soseste un curier care înmâneaza o scrisoare unuia dintre ei. Acesta citeste scrisoarea si intra în biroul celuilalt în mare viteza.
– Mai, acum noua luni când am înnoptat la castelul blondei, tu ai iesit noaptea sa te duci la buda… Ma! nu cumva ai intrat în casa la gazda?
– Ba da.
– Şi nu cumva ati facut…..
– Ba da… Na…. Ce vrei, ea tânara vaduva, ai vazut si tu cum arata, om sunt…
– Aaa… Şi nu cumva te-ai recomandat cu numele meu?
– Ba da. Na. Ce sa fac? Stii ca eu sunt însurat, tu esti burlac… era mai simplu asa. De ce? Ce s-a întâmplat?
– Nimic… nimic….
– Zi, omule, nu ma mai fierbe, am dat de necaz, nu?!
– Nu, boule… Sa-mi fie de bine… Cucoana a murit luna trecuta dupa un accident si pentru o noapte pasionala m-a trecut în testament ca unic moștenitor al averii ei!