Vine aseară în vizită la noi sora mai mică a neveste-mii, aia blondă.
Şi cum stăteau ele aşa la palavre pe canapea, le aud la un moment dat şuşotind:
– Draga mea, zise soră-sa, nu te supăra, dar de ce nu încerci să fii şi tu mai bună cu soţul tău?
– Dar ce, de unde ai scos tu asta că aș fi rea! Ți-a spus el ceva, cumva? sări nevastă-mea, impacientată.
– Nu, n-a zis că eşti rea, însă am dedus eu…
– Cum adică?! se aprinse nevastă-mea de-a binelea.
– Păi, mereu când trece pe lângă mine îmi zice, zâmbind: “Ah, dar bună mai ești… Mult mai bună decât soră-ta!’

–

– Am auzit că toți banii tăi îi dai la săraci.
– Exact.
– Păi și din ce trăiești?
– Din dobândă!