Într-o seară Ion nu reușea să adoarmă. Se tot învârtea și răsucea în pat nu putea să treacă în lumea viselor. Bag Maria de seamă și îl întreabă:
– Ioane, de ce nu poți dormi?
– Tu Marie, cum să-ți spun io ție, am o datorie de 10 milioane la vecinu Petre, traba să-i dau banii mâine dimineață da io nu-i am. Și mă tot gândesc cum să fac.
– Mă Ioane, stai tu liniștit că rezolv io problema asta.
Se scoală Maria, iese în cămeșa de noapte pe pragul casei și începe să strige:
– Petreeeeee, mă Petre mă!
Aude Petre că îl strigă cineva și iese afară.
– Marie, tu eșți?
– Io-s mă Petre.
– Da ce-i baiu?
– Stai să te întreb ceva. Are Ion al meu, o datorie la ține?
– Are.
– Și traba să ți-o plătească dimineață?
– Traba!
– No, auzi mă Petre. Să știi că Ion nu are de unde să-ți deie banii.
Intră Maria în casă și-i zice lu Ion:
– No Ioane, culcă-te tu liniștit că amu nu mai doarme Petre.