Vin şuvoaiele peste sat. Ion se urcă pe acoperişul casei şi aşteaptă. Nişte oameni trec pe lângă casa lui într-o barcă de salvare.

– Ioane, sari in barca, că ai să te îneci!

– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare şi puternic şi mă va salva!

Mai sta ce mai sta şi mai trece o barcă pe lângă el.

– Hai, Ioane, sari în barcă şi salvează-te!

– Nu, nu! Dumnezeu e mare şi mă va salva!

Pleacă şi a doua barcă. La cea de-a treia barcă, povestea se repetă. Apoi, Ion moare înecat. Ajuns la porţile Raiului, bate cu putere şi cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu.

– Păi bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… îţi dau toată încrederea mea şi tu mă laşi să mor!?

– Cum te cheamă? întreabă Dumnezeu.

– Ion.

Căuta Dumnezeu în registru’:

– Mai, Ioane, nu ştiu cum să-ţi spun… dar la mine aici figurează că ţi-am trimis trei bărci de salvare…