Ion cu Vasile ies la furat de porumb în mijlocul nopţii. Cu sacii pe spinare se gândesc ei să-i împartă în cimitir, că nu-i vede nimeni, dar la intrare le cad câteva drugi de porumb:
– Lasă, bă, că-i luăm dup-aia!…
Şi-ncep să-i împartă. Ţârcovnicu trecea pe-acolo şi-aude: „ia tu unu‘, iau eu unu, ia tu unu, iau eu unu”… Speriat fuge la popă:
– Părinte hai repede că moartea şi cu dracu‘ împart morţii în cimitir!
Ia popa crucea, aghiasma, cartea şi pleaca cu ţârcovnicu la cimitir, unde se ascund după poartă şi ascultă amândoi: „ia tu unu‘, iau eu unu, ia tu unu, iau eu unu”. La un moment dat ăştia termină împărţeala şi zice Ion:
– Bă, hai să-i luăm şi pe ăia de la poartă!