Ion, mare şmecher, Maria, inocentă şi prostuţă. În noaptea nunţii, Ion îşi dă brăcinarii jos.
MARIA: Ce-i aia?
ION: Păi, Mărie, numa’ io am aşa ceva, nime’ pe lume nu mai are!
Peste câteva zile:
MARIA: Ioane, l-am văzut pe Gheorghe la cosit când s-o dus după tufă şi şi-o dat izmenele jos. Să ştii că are şi el!
ION: Apăi, fă Mărie, Gheorghe-i cel mai bun preten al meu, io aveam două… şi i-am dat şi lui una!
MARIA: Prost mai eşti, mă! Da’ de ce nu ţi-ai oprit-o ţie pe aia mare?
