Ion și Măria în noaptea nunții: amândoi în pat, unul lângă celelalt. Așteaptă Măria că Ion s-o mângâie, s-o pupe, de, că tat omu-n noaptea nuntii, da’ Ion nimic.
S’atunci Măria preia inițiativă:
– Ioane, tare-i cald, io mi-oi da jos bundiță!
– Că bine zici, Marie, mi-oi da-o jos și eu!
Văzând că Ion nu face nimic, Măria continua:
– Ioane, da mie tat mi-i cald, io mi-oi da jos și budigaii!
– Că binie zici, Marie, că mi-oi da jos și eu!
Aceeași situație. Măria începe să-și piardă răbdarea:
– No, Ioanie, da mie tat mi-i cald, ase că io mi-oi depărtă un pic ghioambele (picioarele)!
– Dreptu-i, Marie, mi le-oi depărtă și eu!
La care Măria exasperata:
– No, Ioane, no fi mai bine să-l chemam pe Vasile să ne-o traga la amândoi?