– Auzi, Ion, sunt doar două lucruri pe lumea asta care te împiedică să devii un dansator excelent!
– Care-s alea, draga mea Maria?
– Picioarele!

–––-

Maria culege cireşe, cocoţată în pom, vine Ion şi îi ia scara:
– Ei, Mărie, ia acuma să-mi zici tu mie cu ce te dai tu jos?
Maria roşind:
– Ei, mă Ioane, cu Deo-Intim!

–––-

Maria era mioapa, dar prea vanitoasa ca sa poarte ochelari si in plus foarte hotarata sa se marite.
In cele din urma si-a gasit un sot si a plecat in luna de miere.
Cand Maria s-a intors mama sa a tipat ingrozita cand a vazut-o, s-a repezit spre telefon si a sunat un oftalmolog:
– Doctore, spuse ea gafaind, trebuie sa vii aici neaparat…este o urgenta! Fiica mea, care totdeauna a avut probleme cu ochii dar a refuzat sa poarte ochelari tocmai s-a intors din luna de miere…
– Doamna, o intrerupse doctorul, stapaniti-va va rog…spuneti-i fiicei dv sa ma caute la cabinet. Oricat de rau ar vedea asta nu poate fi considerata cu adevarat o urgenta…
– O, nu, spuse mama…nu intelegeti! Tipul cu care s-a intors fiica mea din luna de miere nu e acelasi cu care a plecat!!!

–––-

Maria divorțează de Ion dar vrea ca singurul lor copil să rămână la ea.
În timpul procesului, judecătorul o întreabă pe Maria:
– Doamna Maria, de ce doriți să aveți custodia copilului?
– Domnule judecător, este foarte simplu. Eu m-am chinuit și am adus pe lume acest copil, iar dacă a ieșit din mine, atunci este al meu!
– Domnule Ion, dumneavoastră de ce vreți custodia copilului?
Ion foarte calm:
– Domnule judecător, eu vreau doar să vă pun o întrebare: Când mergeți la aparatul de cafea, băgați o fisă și aparatul vă dă cafeaua. Acel pahar de cafea este al dumneavoastră sau al aparatului?

–––-

– Mai Ioane, ii zise nevasta-sa Maria, stii ca eu pot calatori in timp?
– Ei, asta-i buna!… Cum asa?!
– Eu calatoresc in timp ce … tu esti plecat la munca.

–––-

Ion şi Maria veneau noaptea de la disco şi scurtau drumul prin porumb.
După un timp, Maria zice:
– Auzi, Ioane, eu am o presimţire!
– Ce presimţire, ai, Mario?
– Presimt că vrei să mă fu#i.
– Vai, tu, Marie, nici gînd! Pană la nuntă, nu mă ating de tine.
Dupa încă 10 minute, iarăşi Maria:
– Auzi, tu, Ioane, eu am o presimţire! Presimt că vrei să…
– Vai, Marie, nu se poate una ca asta pînă la nuntă.
Şi tot aşa tot lanul.
Mai e puţin şi se termină porumbul.
La care Maria, nervoasă:
– Auzi, tu, Ioane, fu#e-mă odată, să scap de presimţirea asta!

–––-

Ion si Maria se cunosc pe plajă.
Se privesc, se îndrăgostesc şi se căsătoresc repede.
În noaptea nunţii.
Ion:
– Iubita mea, de azi înainte te voi numi Eva.
Maria:
– De ce?
Ion:
– Pentru că eşti prima mea femeie.
Maria:
– Bine, atunci eu te voi numi Peugeot.
Ion:
– De ce?
Maria:
– Pentru că eşti numărul 206!