Ion trecea pe ulița satului cu o secure în mână și îl vede pe Gheorghe la poartă, stând pe o bancă:
-‘Mneața, Gheo!
-‘Mneața, Ioane!
-Ce faci mă Gheo?
-Iaca șed.
-Nu vii să mă ajuți la niște lemne?
-Nu pot mă Ioane. Că îs beteag rău…
-No, tulai Doamne, da’ ce ai mă Gheo?
-Boală gre’ mă Ioane.
-Da’ ce boală ai mă?
-Boală venerică…
-Ioi mă… da’ cum îi mă boala asta?
-Păi… cum să-ți explic eu mă Gheo… uite, mă doare în pix de lemnele tale
