Satul lui Bula era amenințat de viitura. Țoață lumea alerga disperata să-și salveze bunurile și pe ei înșiși din calea prăpădului, numai Bula, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întreabă:
– Ce faci, Bula? Nu vezi că vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!
– Nici nu mă gândesc! Eu stau aici cuminte, că mă salvează Dumnezeu…
Zis și făcut. Vin șuvoaiele peste sat. Bula, se urca pe acoperișul casei și sta și așteaptă. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barca de salvare.
– Ce faci, Bula, acolo sus? Sari în barca, că ai să te îneci!
– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare și puternic și mă va salva!
– Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece și cea de-a doua barca pe lângă el.
– Hai, Bula, sari în barca și salvează-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare și mă vă salva!
– Mă, Bula, ești nebun, hai odată, că te ia apa!
– Nu!
Pleacă și a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
Apoi, Bula moare înecat și ajunge în Rai. Ajuns la porțile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere și cere să fie lașat să vorbească cu Dumnezeu.
– Pai bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… iți dau țoață încrederea mea și tu mă lași să mor?!?
– Cum ziceai că te cheamă? întreabă Dumnezeu.
– Bula.
Caută Dumnezeu în registrul lui și găsește numele lui Bula.
– Mai, Bula, nu stiu cum să-ți spun… dar la mine aici scrie că ți-am trimis trei bărci!
Foto pixabay.com
Citește și:
