Ciobanul și logica românească

Ciobanul și logica românească

Un cioban își rătăcește turma de oi și pleacă în căutare ei.
La un moment dat da peste un om care stătea într-un șanț:

-Fii bun prietene și spune-mi daca ai văzut cumva o turma de oi pe aici…
-Dom’le, șanțul meu e de aici până aici și altceva nu mă interesează.
-Era singura mea avere. Spune-mi te rog daca nu au trecut pe aici că sunt disperat…
-Maaai, șantul meu e de aici până aici și altceva nu mă interesează!
-Te rog mult, omule. Uite, daca îmi spui promit să-ți dau cel mai gras berbec din turma mea…Te implor spune-mi…

Agasat de insistenta ciobanului, omul din șant îi spune să caute după dealul de lângă ei. Ciobanul o ia de buna și, întâmplător, găsește turma de oi acolo. Se întoarce radiind de fericire cu berbecul promis omului din șant.

-Poftim prietene drag recompensa pe care ți-am promis-o.
-Omule, șantul meu e de aici până aici și altceva nu mă interesează.
-Dar mi-ai făcut cea mai mare bucurie indrumandu-mă după acel deal…Mă simt dator fata de tine…
-Nu înțelegi? Șantul meu e de aici până aici și altceva nu mă interesează.

Pe lângă ei trece un al treilea, calare pe un cal pe care îl oprește ciobanul:

-Prietene, uite, judeca și tu cum este corect. Omul acesta m-a ajutat să-mi găsesc turma de oi și nu vrea să acepte acest berbec din partea mea drept mulțumire. Îmi spune ca șantul lui e de acolo până acolo și altceva nu-l interesează. Care este părerea ta?

Călărețul se uita pe rand la cioban și la omul din șant și spune:

-Baaaa, eu am impresia că voi vreți să-mi furați calul…

Foto pixabay.com

Citește și:

Un bețiv mândru de dimensiuni

Blonda, polițistul și oglinda

Badea Gheorghe, vaca și amabilitatea

Mai multe din Bancuri