Turistul într-un sat din Ardeal;
– Auzi bade, în satul asta, unde fierbeți voi palincă?
– Dapai, domnule dragă, vezi dumneata biserica aia?
– Da.
– No, numa acolo nu!

Un ardelean si un oltean in tren. Ardeleanul il serveste cu o palinca pe oltean, la care asta zice:
– Mai, nene, sa sti ca si eu am facut anu asta o palinca super, de 38 de grade.
La care ardeleanu:
-Ma, fecior, d’apai aia febra nu-i palinca!

– Ioane, unde-i sticla de palincă?
– Ioi, tu Marie, am dezinfectat o rană.
– Ce fel de rană?
– Sufletească …

Soția:
-Știai că palinca de prune provoacă infarct!
Soțul:
-Când scapi sticla din mână!

Doctore, am voie măcar un păhărel de pălincă?
– Nu, ți-am zis și acum o săptămână.
– Credeam că între timp a mai avansat medicina.

Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.

– Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.

Ion, după două zile:

– Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că n-am reuşit s-o fac pe-a me.

Gheorghe:

– Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu.

După o săptamână, venea Ion spre poarta lui Gheorghe care era la masă cu Măria lui.

Gheorghe îi zice lu’ nevasta-sa:

– Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat).

Vine Ion şi zice:

– Ziua bună, Mărie !

– Ziua bună, Ioane.

– Apăi, Gheorghe une-i ?

– Nu-i acasă, zice ea.

– No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă.

Dacă Gheorghe nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.

Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă.

Gheorghe de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc:

Mama ei de treabă! Ce să fac?! Puşcă am, cartuşe am… dar nu-s acasă!