Restaurant cu specific românesc

Clientul: – Ce fel de restaurant e asta? Ciorbă nu mai este, felul doi nu mai este, desert nu mai este…aduceţi-mi haina, vă rog!

Chelnerul: -Este un restaurant cu specific românesc: nici haina nu mai este!

Ca acasă…

Să ştii, ospătar, că în localul vostru mă simt că acasă.
– Va place atât de mult la noi?
– Da’ de unde! Nici acolo, ca şi aici, nu mă bagă nimeni în seama.

Preţuri

Clientul către ospătar:

– Nu-mi plac surprizele, aşa că vă zic de acum: am numai 50 de lei la mine.

Ce-mi recomandaţi?

– Un alt restaurant.

Friptura

– Recunoaşteţi, întreabă judecătorul, că l-aţi agresat pe chelner şi l-aţi rănit grav?

– Recunosc, spuse spăşit, acuzatul.

– Şi cu ce l-aţi lovit?

– Cu friptură pe care mi-a servit-o.

Şedinţa de spiritism

Un ospătar bătrân a decedat. Făcându-i-se dor de el, văduva lui încearcă să-i cheme spiritul. Acesta nu se lasă invitat la şedinţele de spiritism.

– Costele, de ce eşti rău, Costele? zise văduva. De ce nu vrei să vii când te chemăm?

– Pentru că eu nu servesc la masa asta…

Cea mai mare dorinţă

– Care este cea mai mare dorinţa a dumneavoastră, a chelnerilor? întreabă un reporter, în cadrul unui interviu.

– Clienţii să mănânce acasă, iar bacşişul să-l trimită prin mandat poştal.

Nota de plată

Şeful de sală îl întreabă pe ospătar:

– I-ai făcut clientului de la masă 3 notă de plata?

– Da, domnule.

– Extraordinar tip! Continuă să zâmbească.