– Spune mamaie, cum s-a întamplat?
– Păi stăteam pe verandă, când vine lânga mine un tânar și se așează.
– Și atunci l-ați împușcat?
– Nu. După ce se așeaza începe să-mi vorbească prietenos.
– Și atunci l-ați împușcat?
– Nu. Din vorbă în vorbă, începe să-mi pună mâinile pe picioare.
– Și atunci l-ați împușcat?
– Nu, că era plăcut. Știți, nu mai avusesem parte de așa ceva de la moartea soțului, acum 20 de ani. După aceea mi-a pus mâinile pe sâni.
– Și atunci l-ați împușcat?
– Nu, Doamne-ferește! Începusem să freamat toată și să transpir, așa că i-am zis: „Ia-mă, tinere, a ta sunt!”
Iar el a replicat: „Zâmbiți, sunteți la camera ascunsă !”
– ATUNCI L-AM ÎMPUȘCAT!