Discuție între doi măcelari, rămași singuri în prăvălie, după plecarea unui bătrânel.
– Măi prietene, suntem colegi de atâta timp, furăm împreună și la cântar, și la ambalaj, și la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul ăsta ponosit și-i dai un pachet de carne, așa…. moca… De ce?
– Băi, omul ăsta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte!
– Serios? Cum așa? Când?
– Când aveam 20 de ani și eram student la Politehnică, bătrânelul ăsta mi-a fost profesor… Și dacă n-avea el grijă să mă pice la examene, cine știe, ajungeam un amărât de inginer!
