Iepurașul își facea lucrarea de licență:

Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
– Pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers….
– Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina…
Dimineata, padurea uimita de mirare….. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat….

Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…
– Dar cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna…
Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii.

Așa se întâmplă și cu ursul.

Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:

– Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu contează tema, ci coordonatorul.