Ion şi Maria sunt proaspat casătoriţi. Într-o zi, pe când Maria era plecată de acasă, Ion trebăluia prin ogradă.
Apare Vasile şi de departe îi strigă:
– Ioaneee! Măi Ioaneee! Vezi că Măria ta e cu Gheorghe şi se tăvălesc amândoi în lucernă!
Când aude Ion una ca asta, se face negru de furie, ia furca şi pleacă în grabă către zăvoi.
După o vreme, se întoarce cu pălăria pe ceafă, fluierând fericit.
Vasile îl întreabă:
– No, care-i treaba?
Ion îi răspunde tacticos:
– Totu-i bine. Nu era lucerna mea
