Ion îşi cumpără de la Cluj un binoclu. Gheorghe, un bun prieten când află începe să-l chestioneze.
– Ce-i ăla?
– E un instrument cu care poţi să vezi până hăt departe şi toate lucrurile le vezi că şi cum ar fi lângă tine.
– Mă, nu se poate aşa ceva!
– Ba da, mă. Uite, aseară stăteam la mine în curte şi te vedeam ce te mai jucai cu nevastă-ta, cum o mai alergai, cum o mai iubeai…
– Vezi că nu-i bun de nimic. Eu aseară nici n-am fost acasă!
