Lui Ion i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească. Și fiindcă alta mănăstire nu era pe acolo, s-a dus la Mănăstirea Tăcerii. Când a ajuns, starețul i-a zis:
– Poți rămâne cât vrei aici la mănăstire, cu o singura condiție: nu vorbești nimic decât daca te întreb eu. Trece un an și starețul îi zice:
– Acum poți să spui doua cuvinte.
– Patul tare!
– A, bine, voi pune să ți-l schimbe.
După încă un an:
– A mai trecut un an, acum poți să mai zici doua cuvinte.
– Mâncarea rece.
– A, bine, o să se rezolve.
Mai trece un an:
– Ai din nou dreptul la doua cuvinte.
– Eu renunț.
– Asta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când ești aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!

Foto pixabay.com