Ion stătea pe deal cu un bumerang în mână şi cu faţa plină de sânge.
Se apropie Văsălie:
– Ce faci, Ioane?
– Şăd…
– Da’ în mânuri ce ţâi?
– No, nu ştiu …ceva ce nu-mi face nici o trăbuinţă…
– N-apăi bine, no, da’ dă ce nu-l ţâpi încotrova?
– Ţâpă-l tu, că mie mi-i de-ajuns!
