După vreo trei luni primește o scrisoare:

„Dragă Gheorghe, Dioarici distanța dintri noi îi mari șî nu ne-am mai văzut di mult șî ochii cari nu si văd si uitî, vreu sâ-ți spui câ ieu mi-am găsît pi altu șî vreu sî ma mărit cu iel. Deci, orici relații dintri noi s-o terminat!

Cu multî stimî șî respect,

Fosta ta iubitî, Maricica”

Gheorghe  plânge, suferă și se gândește ce să facă el pentru a se răzbuna. Vorbește cu toți camarazii săi și-i roagă să-i dea fiecare câte o poză cu soția, iubita, sora, mama, amanta etc.
Adună în total vreo 80 de poze cu femei frumoase, le pune într-un plic și le trimite Mirelei însoțite de scrisoarea:

„Dragă Maricica, orișicât m-am străduit, nu reușăsc sî-mi amintesc cari  iești! Așa cî alegi-ți poza din teancu ista, opreștio șî restu trimitili-ndărăt!”