– Auzi, eu dacă mor, te vei recăsători?
– Ești normală? Ce e cu întrebarea asta?
– Acum mi-a venit! Deci, ce vei face?
– Ești culmea! Cum pot să îți răspund la așa ceva?
– Hai zi că nu mă supăr!
– Nu știu… Probabil. După un timp… Sincer nu mă pot gândi la așa ceva acum!
– Ok!
După un timp, soția revine.
– Și va dormi în patul nostru?
– Femeie, nu ești normală! Ce-s întrebările astea?
– Chestii de-ale mele!
– Chiar nu am habar! Crezi că mă pot gândi la asemenea situație? Probabil că va dormi cu mine, aici! Nu știu! Lasă-mă sa citesc!
– Bine!
Dar ea, tot nu se lasă cu întrebările și revine.
– Dar va purta și hainele mele?
– Hai că ești culmea! Alte gânduri nu ai?
– Curioziate, nimic mai mult!
– Posibil, nu știu! Nu cred! Poate unele! Of, ce întrebări ai azi!
– Am; ok!
Stau ei ce stau, și ea revine:
– Dar va conduce mașina mea?
– Nu, că nu are carnet!