Un văcar avea un taur….cel mai bun taur din regiune. Taurul era unica sa avere. Curând i se duse vestea în lung și-n lat deoarece ceilalți fermieri decoperiră că taurul era cel mai bun animal reproducator din zonă.
Așa că începură să îl închirieze pentru vacile lor. Era de ajuns să apara vreo vacă prin preajmă…Taurul nu “ierta” niciuna! Astfel văcarul câștiga mulți bani!
Ceilalti fermieri se reunira si decisera sa puna mana de la mana si sa cumpere taurul. Ajunsera la vacar acasa si ii zisera:
– Cere un pret pentru animalul tau. Vrem sa il cumparam! Vacarul, profitand de situatie, ceru un pret absurd de mare. Dezamagiti, fermierii nu aceptara si plecara cu jalba in protap la primar. Acesta din urma, sensibil la problemele comunitatii, cumpara taurul cu banii primariei, platind o avere pe el, si il inregistra ca patrimoniu al comunei. Bucurie mare in comuna! Se facu o petrecere campeneasca de pomina! Fermierii prezenti isi adusera si vacile….deh….sa profite cat mai repede! A fost adusa prima vaca… Taurul o mirosi si ….nimic…
– Trebuie să fie vina vacii, zise un fermier. E prea slabă! O altă vacă a fost adusă. O vacă olandeză, cea mai frumoasă vacă din regiune! Taurul o mirosi…apoi NIMIC! Primarul, disperat, îl chemă pe văcar și îl intrebă ce se întâmplă.
– Nu știu, zise văcaru! Nu a mai făcut nicodata așa ceva! Lasă-mă sa vorbesc cu el, ceru văcarul, care se apropie de taur și îl întrebă:
– Ce se întamplă cu tine? Nu mai ai chef de muncă?
Taurul, se intinde lenes, și răspunde:
– Nu mă enerva! Mă deranjezi! Acum sunt FUNCTIONAR PUBLIC!
